Tratament termic complementar călirii, realizat în scopul creșterii tenacității, prin reducerea durității acestuia, a rezistenței sale și a limitei elastice ca urmare a călirii. Totodată, se micșorează tensiunile interne produse în timpul călirii, se omogenizează structura și apar caracteristicile finale dorite ale piesei executate.
Constă în încălzirea oțelului la o temperatură aflată sub punctul critic și răcire ulterioară controlată, în general la aer. Cu cât este mai mare temperatura de revenire cu atât obținem o tenacitate mai mare și o duritate mai mică.
La oțelul înalt aliat se poate întâmpla ca, prin revenire, duritatea să crească datorită transformării austenitei reziduale în martensită.