Probă ce constă în călirea unei epruvete standardizate de oțel, acesta fiind obiectul de studiu.
Mai întâi se încălzește la temperatura de austenizare și se răcește ulterior cu ajutorul unui jet de apă cu o anumită viteză a fluxului și o temperatură specificată, care răcește doar fața sa inferioară.
Această față se comportă ca suprafață de călire, răcind epruveta în mod longitudinal spre capătul superior, doar prin conducție, apărând o scală de viteze de răcire de la viteza maximă la capătul călit (inferior), la cea minimă în capătul superior.